In ultima saptamana a cursului Kriya Yoga & Meditation am fost anuntati de catre Mataji, profesoara noastra, ca Pujya Swamiji si toti apropiatii ashramului vor pleca la Dev Prayag, pentru a sarbatori Ziua Internationala a Apei,impreuna cu oficialitatile zonei respective.

Surpriza cea mare a fost atunci cand ne-a spus ca si noi ii vom insoti in aceasta calatorie.

Am intrebat cu totii unde si ce e Dev Prayag, ne-a spus ca e in munti, la 3 ore de mers cu masina si ca este locul unde se formeaza Gangele, la confluenta raurilor Alaknanda si Bhagirathi.

Am terminat cursurile din prima parte a zilei si dupa pranz am aflat ca suntem repartizati cate 5 colegi intr-un taxi de 6 locuri, asa ca ne-am luat bagajul si am plecat spre destinatia necunoscuta.

Dupa 3 ore de aventura pe drum, care era foarte ingust, cu curbe foarte stranse, pe marginea muntelui, am oprit, iar cand am coborat, am fost asteptati cu muzica, cu ghirlande de flori, cu masala chai si cookies, dupa care am plecat spre acel loc in care se formeaza Gangele, pentru ceremonia Arti.

Descoperirea acelor locuri uimitor de frumoase, vibratia Gangelui, ceremonia, modul in care am fost primiti, muzica impresionanta cantata de niste artisti atat de talentati din Israel si Yemen, apusul soarelui si apoi luna plina…toate aceste lucruri m-au facut atat de fericita, iar acea fericire pe care am simtit-o a fost cu totul diferita fata de tot ceea ce am trait pana acum: o fericire pura, nemarginita de a ma afla in mijlocul naturii si chiar am simtit ca “we are all one” asa cum spuneau versurile ” Om Shalom Salam Amen” , cantecul pacii, pe care artistii l-au interpretat intr-un mod atat de emotionat.

Nu a avut absolut nici o importanta din ce tara eram fiecare dintre noi, ce religie aveam, ce culoare a pielii, cati bani aveam sau ce haine purtam…am cantat, am aplaudat, ne-am bucurat de energia Gangelui si am fost prezenti acolo, cu totul.

Am incheiat seara cu cina si Satsang, iar intrebarea pusa de unul dintre artisti a fost cum sa luam cu noi aceasta energie de pe aceste pamanturi, simplitatea, capacitatea de a ierta, si profunzimea tuturor lucrurilor care ne transforma aici, cand acasa pe fiecare dintre noi ne asteapta aceeasi furtuna din care am plecat…foarte profund….

A doua zi, la 6 am inceput cursul de kriya yoga si meditatie, iar dupa micul dejun am vizitat templul Rama, in curtea caruia se afla tronul de piatra al lui Rama, un loc foarte spiritual, recunoscut ca fiind sfant in India.

Am inchis ochii si am cuprins in suflet frumusetea acestor locuri, pentru a ma insoti multa vreme de acum incolo.

Nu am avut absolut nici o asteptare despre ceea ce voi gasi aici si in schimb am avut cea mai frumoasa experienta. In fiecare zi spun ca e cea mai frumoasa experienta si totusi, India nu inceteaza sa ma surprinda.

In fiecare zi descopar ca fericirea se afla cu adevarat in lucrurile simple, marunte, in mijlocul naturii.

In fiecare zi descopar ca intotdeauna avem optinea de a alege cum sa ne simtim, chiar si atunci cand evenimentele din viata noastra par sa ne copleseasca. Daca vom privi cu atentie, vom vedea ca ne aflam la granita a doua cai: calea increderii, a pacii, a bucuriei sau calea nesigurantei, a anxietatii, a mandriei, a orgoliului, a ego-ului. Trebuie doar sa alegem intelept!

Ne-am intors la timp in Rishikesh, pentru ca a doua zi era Holi, sarbatoarea culorilor, care incepe cu o ceremonie speciala cu o seara inainte.