Ramana’s Garden sau iubire neconditionata

Fiecare zi in India este o lectie. La orice pas, intalnesti oameni extraordinari care incearca sa ajute, sa construiasca ceva, sa-si puna umarul pentru a ajuta la crearea unei lumi mai bune.

Prabhavati Dwabha este una dintre aceste persoane, venita din America in cautarea sinelui.

Si-a dorit sa fie o actrita de succes, sa aiba o casa impresionanta, o masina puternica si sa-si etaleze bijuteriile scumpe. Dupa multe incercari la Hollywood, a ajuns sa conduca masina mult visata si sa aiba o casa frumoasa, insa toate aceste lucruri nu au implinit-o, asa ca a plecat in India, unde a descoperit fericirea in zambetul copiilor pe care i-a strans intr-un orfelinat construit de ea si de acesti copii cu pietre de pe marginea raului, in prima faza. A pornit de la zero, in incercarea de a ajuta copiii care sufereau de malnutritie, erau abuzati sexual, studiau in mizerie, fara apa potabila, nu aveau casa si nici o sansa la educatie si devoltare.

In cei peste 14 ani de existenta a fundatiei infiintate, Ramana Seva Smiti a oferit asistenta educationala pentru mai mult de 1800 de copii din 68 de sate, a inceput sa serveasca o masa calda copiilor din scoli si sa asigure accesul la apa potabila.

In prezent, in orfelinatul Ramana’s Garden locuiesc 60 de copii, iar in scoala din orfelinat invata peste 180 de copii cu situatii critice, din cea mai joasa casta. Fara acest ajutor, acesti copii nu ar avea nici o sansa in a-si depasi conditia castei si de a se dezvolta.

Au propria gradina in care cresc legume bio si le servesc in restaurantul lor, Ramana, care, in opinia mea, este unul dintre cele mai dragute locuri din Rishikesh, iar mancarea este cu adevarat delicioasa.

Am luat masa acolo cu cea care a devenit foarte draga sufletului meu, Pamela. Am petrecut timp minunat in acel loc, am cunoscut-o pe aceasta doamna incredibila, copiii,  am admirat voluntarele care ajutau, niste fete atat de frumoase, pe care le-as fi vazut fara probleme defiland pentru Fashion Tv. 🙂

Dupa amiaza, la Parmarth Niketan a a fost un eveniment dedicat apei si Gangelui. Copiii din orfelinat au jucat o piesa de teatru conceputa de ei, prin care au dorit sa arate impactul avut de deversarea deseurilor in Gange, atat de companii, cat si de oameni.

Am fost impresionata de talentul acestor copii, de munca depusa pentru crearea acestei piese de teatru, de faptul ca si-au creat singuri costumele si de emotiile transmise.

Cu ajutorul acestei femei, acesti copii au sansa de a avea o viata mai buna, fara lipsuri, fara violenta si abuzuri.

“Be the change you want to see” spunea Gandhi.

Este sintagma dupa care se ghideaza si aceeasi care imi guverneaza viata, adoptand-o inclusiv ca motto-ul studio-lui in care imi desfasor activitatea, Life Yoga Center.

E atat de adevarat…daca tu te schimbi, daca tu devii ceea ce iti doresti sa intalnesti la cei din jurul tau, sa primesti de la altii, daca tu contribui la raspandirea lucrurilor bune, vei primi acelasi lucru.

Asa cum Sadwiji spune intotdeauna, metaforic: daca vei planta o samanta de mar, in solul potrivit, la timpul potrivit, va iesi un mar. Nu ai cum sa sadesti un mar si sa te astepti sa iasa un piersic. Poti sa speri, sa faci rugaciuni, sa canti mantre speciale pentru copacul mar…va fi inutil. E atat de simplu…ce sadesti, aceea vei avea…

Cred cu tarie ca astfel de oameni minunati ajuta la echilibrarea veninului aruncat de unii oameni inradacinati in a vedea si a face doar rau. Mai cred ca daca fiecare dintre noi ne-am constientiza partile rele si am renunta pe rand la orgoliu, la aroganta, la furie, la manie, la dorinta de razbunare si de a face rau inapoi si am intelege ca toata aceasta lupta inutila pe care o ducem zilnic nu face decat sa ne otraveasca si sa atraga alte lucruri nesantoase, am primi ceea ce ne lipseste: LINISTE.

Pentru toate aceste aspecte urate poate sunt de vina programele puse inca din copilarie, societatea in care traim, anturajul, bagajul cu care venim din urma, dar pentru faptul ca vom continua sa ne comportam asa, chiar si dupa ce intelegem ce e gresit, doar noi suntem de vina.

Cat costa sa imparti bucurie, bunatate, zambete? Ce primesti in schimb? Acelasi lucru.

Cat costa sa fii ranchiunos, furios, razbunator, posomorat? Ce primesti in schimb? Acelasi lucru.

E o ecuatie simpla.

Desigur ca ne confruntam cu situatii critice, desigur ca avem zile proaste si ca facem greseli.Dar putem simplifica totul.

Daca ai inteles despre ce e vorba si ai reusit sa te schimbi, e datoria ta sa duci torta mai departe si sa impartasesti asta si altor oameni, sa ii ajuti sa isi deschida  ochii si bratele spre bunatate, iertare, calm, rabdare si bucurie.

Write a comment